Consideraţii privind săvârşirea infracţiunii de sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 cod pe



În cazul inscripţiei ipotecare nu se poate săvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru deoarece bunurile imobile nu pot fi sustrase de către o persoană, acestea neputând constitui obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 244 Cod penal.
Cuvinte cheie: Sustragere de sub sechestru; inscripţie ipotecară; sechestru asiguratoriu penal; măsuri asiguratorii; lipsa obiectului material al infracţiunii; creditor ipotecar; garantarea executării pedepselor pecuniare.
Urmare a săvârşiri unei infracţiuni, restabilirea relaţiilor sociale presupune sancţionarea celor vinovaţi - ca mijloc de constrângere, reeducare a celor ce au săvârşit astfel de fapte şi prevenire - dar şi repararea pagubelor produse. Numai în acest fel se realizează o restabilire a ordinii de drept ,nefiind suficientă doar aplicarea unei pedepse.
Pentru aceasta codul de procedură penală reglementează în Titlul IV din partea generală, pe lângă măsurile preventive, măsurile de ocrotire, măsurile de siguranţă şi unele măsuri asigurătorii, restituirea lucrurilor precum şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
Măsurile asigurătorii sunt definite ca fiind1 „măsuri de constrângere reală care constau în indisponibilizarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a bunurilor şi veniturilor aparţinând învinuitului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente, în vederea asigurării reparării pagubelor cauzate prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepselor pecuniare”. Prin reglementarea acestor instituţii se asigură executarea obligaţiilor de natură patrimonială - despăgubirile civile - care decurg din soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile. Trebuie precizat faptul că funcţionalitatea acestor măsuri procesuale aste
asiguratorie şi nu reparatorie, iar scopul lor este de a garanta acordarea despăgubirilor civile şi executarea pedepsei amenzii
2.
Din dispoziţiile art. 163 alin.2 C.pr.pen. rezultă că obiectul măsurilor asiguratorii poartă asupra bunurilor mobile şi imobile ale învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente care, odată indisponibilizate prin sechestru, nu pot fi înstrăinate sau grevate, sustragerea lor constituind infracţiune , respectiv infracţiunea prev. de art. 243 „Ruperea de sigilii” şi infracţiunea prev. de art. 244 C.pen. „ Sustragerea de sub sechestru”.
Potrivit legii procesual penale, pe lângă măsura sechestrului asiguratoriu a bunurilor mobile se poate institui măsura sechestrului penal şi asupra imobilelor iar pentru a da eficienţă acestei inscripţii în raport cu terţii, se impune îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară. Rezultă de aici că inscripţia ipotecară constituie o formă specială a sechestrului aplicabilă în cazul bunurilor imobile.
Sfera bunurilor imobile ce intră sub incidenţa acestei măsuri asigurătorii este determinată de dispoziţiile art. 488 - 493 C. pr. civ. şi dispoziţiile art. 537 - 538 precum şi art. 876 (3) din Codul civil (fiind avute în vedere atât imobilele prin natura lor cât şi imobilele prin destinaţie). Astfel, potrivit art. 488 – 493 C.pr.civ. care reglementează executarea silită a bunurilor imobile, sunt vizate atât imobile prin natura lor , cât şi imobile prin destinaţie, în conformitate şi cu prevederile noului cod civil.
Procedura de instituire a măsurii asigurătorii este comună cu aceea a sechestrului propriu-zis şi se subsumează Legii nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară.
Potrivit art. 166 alineat final C.pr.pen. în cazul inscripţiei ipotecare , organul care a dispus instituirea măsurii, respectiv organul de urmărire penală şi/sau instanţa de judecată, cere organului competent respectiv O.C.P.I. înscrierea în registre a măsurii sechestrului, anexând copii de pe actul prin care s-a dispus luarea inscripţia ( Ordonanţa procurorului, Încheiere de şedinţă) precum şi un exemplar al procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc.
Întrebarea care se pune în practica penală în legătură cu nerespectarea măsurilor asiguratorii a inscripţiei ipotecare este aceea dacă se poate săvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru prev. 244 C.pen. , cu privire la bunurile imobile.
În opinia noastră, răspunsul la această întrebare este că în cazul inscripţiei ipotecare nu se poate săvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru , pentru considerentele pe care le vom prezenta în continuare:
Potrivit art. 244 C.pen: „Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă”.
Este adevărat, textul art. 244 C pen. aşa cum este formulat nu face nici-o distincţie între bunuri mobile sau imobile, putându-se considera că infracţiunea de sustragere de sub sechestru se poate săvârşi atât cu privire la bunurile mobile cât şi la bunurile imobile.
Cu toate acestea, în privinţa înţelesului noţiunii de „sustragere” , literatura de specialitate a arătat că aceasta înseamnă „ scoaterea ilicită a unui bun mobil din sfera patrimonială a altuia, prin luarea şi deplasarea acestuia din poziţia în care se găsea”3, în stăpânirea făptuitorului. Văzând aceasta se poate concluziona că bunurile imobile , şi aici avem în vedere casele de locuit şi terenurile, nu pot fi sustrase, în sensul că acestea nu pot fi mutate prin „luarea şi deplasarea” în alt loc.
De exemplu într-un dosar penal, la cererea părţii civile instanţa de judecată dispune instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului şi conf. prev. art. 166 C.pr.pen. trimite adresă către OCPI - BCF de luare a inscripţiei ipotecare. Cu toate acestea, ignorând dispoziţia instanţei de judecată inculpatul din cauză, proprietar al imobilului astfel indisponibilizat face un act de dispoziţie şi înstrăinează imobilul sechestrat asiguratoriu către un terţ prin încheierea un contract de vânzare – cumpărare, încheiat în formă autentică. Vă veţi întreba cum a fost posibilă vânzarea atât timp cât măsura asiguratorie operează! Au fost dese situaţiile în care datorită faptului că executorul judecătoresc desemnat de instanţa penală să încheie procesul-verbal de sechestru pe bunurile inculpatului, încheia un singur proces - verbal de sechestru atât pentru bunurile mobile cât şi pentru bunurile imobile, când în mod normal trebuia un proces – verbal de sechestru pe bunurile mobile şi altul pentru bunurile imobile . În momentul în care instanţa penală făcea adresa către OCPI BCF pentru luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor aparţinând inculpatului, în baza procesului – verbal de sechestru încheiat de executorul judecătoresc, lucrătorul de carte funciară care urma să opereze în registre, vedea în procesul – verbal de sechestru trecute mai întâi bunurile mobile, nu citea până la capăt acest act, fapt pentru care dispunea înscrierea sechestrului doar în registrele de inscripţiuni şi transcripţiuni nu şi în registrele de carte funciară. Numai în această situaţie inculpatul a putut vinde în formă
autentică imobilul legal sechestrat (fără o conivenţa cu terţului) deoarece biroul notarial, la încheierea contractului de vânzare cumpărare cere de la OCPI BCF doar extras de autentificare de la cartea funciară nu şi din celelalte registre, cum sunt registrele de publicitate mobiliară, registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni.
Evident, asta nu înseamnă că sechestrul penal nu a fost legal instituit şi că ipoteca legală nu îşi va produce efectele faţă de creditor şi de terţii dobânditori.
Revenind la aspectul penal al speţei, considerăm că singura sancţiune care poate interveni în exemplul dat mai sus nu poate fi decât o sancţiune civilă, în sensul că partea în frauda căreia a fost încheiat acest act translativ de proprietate, are la dispoziţie calea acţiunii introdusă la instanţa civilă, pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare. Totodată, raportat tot la exemplul de mai sus, văzând şi prev. art. 1790 Cod civil (art. 2.360 noul cod civil), considerăm că persoana civilă care deţine un drept de ipotecă legală (judiciară) înscris în registrul de carte funciară prin luarea inscripţiei ipotecare în baza măsurii de instituire a sechestrului asiguratoriu dispus de instanţa penală, chiar dacă inculpatul a vândut imobilul legal sechestrat, poate urmări fără nici-o problemă imobilul „în orice mână ar trece”.
Practic, urmare a luării inscripţii ipotecare în registrele de Carte Funciară, conform prevederilor Codului civil şi a Legii nr.7/1996 privind publicitatea imobiliară, partea civilă a devenit creditor ipotecar, imobilul putând fi urmărit de către aceasta în mâna oricui ar ajunge.
Vânzarea către un terţ a imobilului indisponibilizat prin această măsură asiguratorie nu afectează în nici-un fel caracterul asiguratoriu al inscripţiei ipotecare întrucât măsura s-a luat asupra bunului imobil şi există indiferent de proprietar, operând de la data luării inscripţiei şi până ce instanţa de judecată va dispune radierea.
În acest sens solvabilitatea debitorului asupra căruia s-a luat inscripţia ipotecară nu are importanţă pentru creditorul ipotecar. El este şi rămâne garantat cu imobilul, indiferent dacă imobilul rămâne în proprietatea debitorului sau trece în patrimoniul unui terţ. Acesta este înţelesul regulii res, non persona debet4 .
Tocmai în acest sens operează şi art.2.345 NCC (art.1746 vechiul CC) şi art.2.345 NCC (art.1790 vechiul Cod civil), prin care legiuitorul a creat cadrul legal pentru ca interesele creditorului ipotecar să fie protejate, în sensul că acesta va putea urmări imobilului asupra căruia exista o inscripţie ipotecară, şi în mâna terţului dobânditor.
Inscripţia ipotecară instituită asupra imobilului sechestrat, măsură care s-a constituit astfel într-o garanţie asiguratorie (şi nu reparatorie!) pentru recuperarea creanţei, operează de la data luării inscripţiei şi până la stingerea obligaţiei garantate astfel sau până ce instanţa de judecată va dispune radierea ei.
În raport cu dispoziţiile legale invocate în prezenta opinie apreciem că în cazul inscripţiei ipotecare, aşa cum am prezentat speţa de mai sus nu se poate săvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru, deoarece bunurile imobile nu pot fi „sustrase” de o persoană, aceste bunuri neputând constitui obiectul material al infracţiunii prev. de art. 244 cod penal5.
În acelaşi sens şi decizia penală nr. 5/A, dosar penal nr. 4606/62/2006 pronunţată de instanţa Tribunalului Braşov, în motivarea căreia instanţa reţine că „Sustragerea presupune luare in stăpânire a unui bun mobil legal sechestrat. De esenţa infracţiunii prev. de art. 244 Cod penal este existenţa unui bun mobil şi nu a unui bun imobil….Bunul imobil nu poate fi sustras, dar prin vânzarea sa poate sa işi schimbe proprietarul, sustragerea putând interveni doar în condiţiile dezmembrării acestuia, caz în care vorbim însa tot de bunuri mobile.”
Pe de altă parte, se poate întâmpla ca proprietarul bunului imobil legal sechestrat – casă de locuit -,să distrugă acel bun, pentru a şicana creditorul şi pentru nu mai putea fi scos la licitaţie de către executorul judecătoresc, „demontând” toată construcţia, bucată cu bucată, prin scoaterea cărămizilor, uşilor, ferestrelor, si a tuturor elementelor din care a fost ridicată locuinţa, mutându-le în alt loc. Considerăm că abia în acest caz „bunurile” devin „mobile”, putând fi „sustrase” în sens material, exact aşa cum a arătat şi literatura de specialitate. De asemenea, tot în acelaşi sens considerăm că infracţiunea de sustragere de sub sechestru se poate săvârşi, atât singură, cât şi în concurs cu altă infracţiune (ex: distrugere prin incendiere dacă sunt întrunite şi celelalte condiţii legale).
Pe cale de consecinţă, opinia noastră este că în cazul vânzării unui imobil legal sechestrat asupra căruia a fost luată inscripţia ipotecară nu se poate săvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru, deoarece bunurile imobile nu pot fi „sustrase” de o persoană, aceste bunuri neputând constitui obiectul material al infracţiunii prev. de art. 244 cod penal.
[1] Grigore Theodoru, Drept procesual penal, partea generală,Editura Cugetarea, Iaşi, 1996 p. 383.
[2] Ion Neagu, Tratat de procedură penală, Editura Pro, 1997, pag.1
[3] V. Rămureanu Comentariu în „Codul penal comentat şi adnotat” , Partea specială, Volumul II, de T. Vasiliu ş.a. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, pag.46
[4] Res, non persona debet adică garanţia este incorporată în imobil
[5] Ion Neagu,, Dret procesual penal, Editura Academiei, Bucureşti 1988, pag. 334.

Fii primul care-si spune parerea!


Adauga la favorite

27 Feb 2017


De Gabriela Padurariu